Astrologie si Cartofi
NICI GÂND DE VREUN EFECT STILISTIC sau de intenţia de a stârni interesul printr-o formulare şocantă. Este vorba de prima analiză, dintr-un şir lung de descifrări în cheie astrologică, a momentului istoric, politic şi economic, din preajma anului 1848, care a fost declanşat de planeta Neptun odată cu intrarea ei în zodia Peştilor. Prezenţa celor două planete de destin – Uranus în Berbec şi Neptun în Peşti – atunci şi acum, în 2013, ne determină să cercetăm, cu instrumentele astrologiei financiare şi economice, felul în care funcţionează în prezent, un context astral asemănător celui de la jumătatea veacului trecut
In ziua de 25 aprilie 1847, planeta Neptun intra în zodia Peştilor. Era vorba de o poziţie de excepţie, pentru că uriaşa şi lenta planetă de destin intra, după 164 de ani, în semnul zodiacal pe care îl guvernează. Era de aşteptat de către astrologii vremii ca ea să producă evenimente de proporţii la nivel macro, adică al societăţii, în general, şi la nivelul statelor şi naţiunilor, în particular. După numai şapte luni de la descoperirea concretă a planetei (26 septembrie 1846), ce confirma existenţa ei antecalculată matematic de către astronomi şi după cunoaşterea ei ezoterică, de către astrologi cu secole în urmă, evenimentele, care aveau să se declanşeze, ca o reacţie în lanţ ce nu mai putea fi oprită, schimbau faţa Europei – ca arbitru mondial – şi modificau aproape tot ceea ce moştenise continentul ca fundament social sau economic. După trei ani de zbucium (1847-1849), lumea arăta altfel. Europa era în convalescenţă la propriu şi la figurat. Oamenii de largă respiraţie filosofică înţelegeau că se crăpau zorii altei ere. Politicienii, suveranii, guvernanţii se cramponau de trecut sau de prezentul sfărâmat, iar lumea financiară, reprezentată, în acel moment, mai ales de bancheri şi comercianţi, nu înţelegea aproape nimic altceva decât că era criză, şi încă una uriaşă.
Evenimentul în jurul căruia se construieşte o mare parte din motivaţia populară care a stat la baza revoluţiilor din anul 1848 a fost criza cartofului. Devenit aliment de bază atât pentru ţărani, cât şi pentru orăşenii săraci, cartoful ajunsese în deceniile 3 şi 4 ale secolului al XIX4ea mai important decât grâul. Sub presiunea măsurilor economice luate atât de Marea Britanie, cât şi de alte state europene, ţăranii erau încurajaţi să cultive mai mult cartofi decât grâu, care făcea obiectul unor măsuri de protecţie şi îl transforma, implicit, într-un lux alimentar. în anul 1846,
o boală a cartofului provocată de o ciupercă (un fel de mană, adusă de marfa transportată pe vapoare din America Centrală şi de Sud, mai ales din Peru, pe ruta Baltimore, New York, Amsterdam sau Liverpool), a compromis cultura de cartofi la nivelul Europei de Vest
în proporţie de 1/3. Anul 1847 a fost şi mai prost. Culturile (şi aşa restrânse, pentru că nu mai exista cantitatea de seminţe necesară), au fost compromise în proporţie de 3/4. Practic, la sfârşitul anului 1847/nu mai existau nici cartofi de consum, nici rezerve, nici seminţe. Atunci, Principatele Române au vândut spre vestul Europei cantităţi importante de cartofi. în paranteză fie spus, şi în Principate se exercitase, începând cu 1810/1815, o presiune constantă asupra ţăranilor de a cultiva cartofi; spre norocul lor, aici, tocmai datorită lipsei de contact cu mărfurile străine, boala cartofului nu s-a instalat.
In plus, vara anului 1847 aduce o secetă care agravează situaţia (Uranus în Berbec) şi care va justifica botezarea acelui an „Black ’47”. O mai veche teorie spune că o criză alimentară va determina întotdeauna o criză economică, iar o criză economică nu rămâne niciodată fără consecinţe politice. Europa fierbea, muncitorii demonstrau, băncile intrau în criză. Criza cartofului a determinat o foamete cu consecinţe
imediate şi drastice. între 1846 şi 1847, în Irlanda, ţara cea mai afectată de criza cartofului, au murit peste un milion de oameni. Unele statistici ale vremii indică chiar o cifră mai mare. Din disperare, irlandezii au emigrat în proporţie de masă. S-au despărţit de ţara lor, într-un singur an; peste două milioane de suflete, care au emigrat în Statele Unite, Canada, America Centrală şi Australia, în 1848, numai la New York s-au înregistrat peste 900.000 de naşteri din părinţi irlandezi. Irlanda nu avea să se echilibreze demografic decât peste 70 de ani. Pentru ca lucrurile să capete o dimensiune halucinantă, în Marea Britanie s-a declanşat holera (Kiron în Scorpion – infecţie, apă, moarte, sănătate) şi a început isteria colectivă pe tema „apei infestate”, Londra umplându-se de afişe erei avertizau pe oameni să nu bea apă. Dar ce să bea?
Este doar una dintre ipostazele sociale şi economice care au alimentat uriaşa nemulţumire colectivă care s-a cristalizat prin amplele mişcările revendicative ale anului
1848.
Neptun, care lucrează pe grupuri mari de oameni, răscoleşte sufletul colectiv şi stârneşte furtuna, avea să permită transformarea unei nemulţumiri populare şi a unor motive (sărăcia, foametea, molima, absenţa serviciilor sociale şi a protecţiei economice) într-un val de conştiinţă trezită la realitate.
O realitate care avea să ia forma coerentă a unor programe revendicative ce nu se mai mulţumeau cu puţin, ci vroiau totul: răsturnarea din rădăcini a unei ordini sociale şi înlocuirea ei cu una nouă (adică metamorfoza astrală de la funcţia lui Neptun în Peşti la funcţia revoluţionară, novatoare şi brutală, a lui Uranus în Berbec). Poate aveţi impresia că analiza este forţată şi extrage din realităţile acelei perioade concluzii favorabile astrologiei. Ei bine, iată concordanţe astrale cu realitatea ce nu mai pot fi considerate întâmplătoare!
946-1947, ani de foamete pentru centrul Europei (de data aceasta şi pentru România şi URSS) pe fondul unui Saturn în Rac, care a operat într-o direcţie asemănătoare, dar cu consecinţe mai profunde decât cele operate de Jupiter în Rac între 1 iulie 1847 şi iulie 1848, atenţie, însă, tot pe fondul secetei (Uranus era din nou în Berbec). Marile transformări răsturnau o orânduire, ca o consecinţă postbelică (acelaşi Uranus radical şi răscolitor). Se instala o criză economică asemănătoare: uriaşa inflaţie – dacă ar fi să ne gândim doar la România -, devalorizările, naţionalizarea, pierderea averilor, falimentele. Se repeta un fenomen similar de emigrare spre America, Australia, Canada. între 1946 şi 1949, se înregistrează primul val de holeră la nivel mondial, dar şi de poliomielită, provocate de Kiron în Scorpion, care s-a aflat în acelaşi semn zodiacal şi între 1847 şi 1849, când a patronat holera din Marea Britanie până în Rusia.
Cartoful nu lipseşte din acest tablou: în 1947, în Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia apare gândacul de Colorado (venit tot din America!); în România, infestarea apare după 1952, dar fără să facă ravagiile din ţările central-europene, unde cultura de cartofi este compromisă pentru mai mulţi ani. A se observa că, în ambele situaţii, teritoriul României a fost protejat.
Si acum, o informaţie (nu o speculaţie!) astrologică: în 2013 se / regăsesc, în aceleaşi semne zodiacale, ca şi în perioada 1847-1849, atât Neptun (în Peşti), Uranus (în Berbec) cât şi Jupiter (în Rac) (din această vară) alături de perechea Saturn/Kiron pe axa Peşti/Scorpion. Aceste planete reeditează sau duc la ultimele consecinţe, în 2013/2014, ceea ce au declanşat la jumătatea secolului al XlX-lea, pe fondul unui context astral aproape identic: o criză a resurselor alimentare, amplificată de scandalul poluării solului, al contaminării apei şi al alimentelor modificate genetic, al produselor toxice sau din carne infestată.Si, la urmă, dar deloc fără relevanţă, apare ca un simbol pentru triada sărăcie/criză/foame, cartoful. De când se confruntă cu probleme economice, fiecare cetăţean grec, forţat de împrejurări, şi-a analizat disponibilităţile financiare şi, în funcţie de ele, şi-a ajustat modul de viaţă. Fiecare a renunţat la ceea a crezut de cuviinţă. Astfel, în ultimul an, grecii au renunţat la carne într-o proporţie de 63,7%, la peşte (60,5%), la dulciuri (51,2%), la alcool (48,8%), în schimb, în mod surprinzător, cartoful, care nu era deloc un element culinar principal în bucătăria grecească, a devenit baza hranei lor zilnice într-o proporţie de 70,8%, urmat de pâine (în creştere, 50,2%) şi de verdeţuri (46,9).
Urania urează «Succes şi Progres»
